Zavaidoc în anul iubirii

Romanul Doinei Ruști m-a dus în epoca fermecată a Bucureștiului interbelic, o lume în care timpul curgea mai lent dar rămânea viu. A recreat o pagină de istorie a orașului în anul de grație 1923, scrisă în paginile noii Constituții dar și în știri de gazetă, cu drame, cu "mode și pălării", tineri școliți la Paris, petreceri cu lăutari, nesiguranță, speranță si iubire.

Împletind adevărul cu ficțiunea, portretizând personaje care au fost și care ar fi putut fi, între ei cel mai popular cântăreț interbelic – celebrul Zavaidoc – scriitura doamnei Ruști m-a reîntors în lumea în tonuri de sepia a filmului mut dar... cu un fundal sonor memorabil (ascultând înregistrări vechi cu melodiile sale, am înțeles și am simțit emoția spectatorilor de atunci).

Am terminat cartea (prea repede...) dar atmosfera aceea e încă prezentă în mintea mea.